Sensul existenţei umane

fii dragoste

“Această lume este precum un pod.
Tranversează-l, dar nu-ţi construi casa pe el.”

“Trebuie să fim deplini, aşa cum este Tatăl din ceruri.”

În aceste cuvinte este cuprinsă întreaga sarcină a existenţei noastre. Acest lucru, însă, nu înseamă renunţarea la exterior, deoarece exteriorul este doar o imagine în oglindă a interiorului şi prin acesta, o parte a sa. Exteriorul nu este aparenţă, înşelătorie sau încercare, ci este prietenul şi sprijinul nostru pe drumul către interior, spre Sinele nostru adevărat. Condiţiile de viaţă ne arată clar cât de departe am ajuns pe drumul spre interior. Ne arată, de asemenea, prompt şi fără a ne lăsa să trecem cu vederea, când ne îndepărtăm de drum. Astfel, pe calea corectă către interior nu putem renunţa la exterior.

Nu trebuie să negăm sau să condamnăm o parte a fiinţei noastre, cea exterioară , pentru că fără ea deplinătatea nu ar exista. Putem îndeplini sarcina fiinţei noastre doar atunci când exteriorul este integrat armonios în interiorul nostru. Putem să mergem în siguranţă pe drumul nostru atunci când ne folosim picioarele în acelaşi timp şi în interior, dar şi în exterior. Ambele extreme sunt forme greşite ale apariţiei divine: rigidizarea în materie sub forma lui Satan, dispersarea materiei sub forma lui Lucifer, ceea ce înseamnă “Purtător de lumină”, care însă vrea să ne atragă pe noi în noi, departe de drumul adevărat. De îndată ce devenim conştienţi de aceasta, putem să descoperim drumul cel bun.
Aşa cum nu putem merge decât dacă ne folosim alternativ ambele picioare, şi pe calea spirituală trebie să folosim alternativ când interiorul, când exteriorul.
Drumul spre interior îl putem parcurge doar cu ajutorul exteriorului.

Kurt Tepperwein – Legile spiritului

Împarte acest articol pe Facebook prietenilor tăi.