Modele de gândire preconcepute

Nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greşit că este liber.

Gândul declanşează emoţia, care nu este decât un transmiţător al energiei în domeniile energiilor coporale. Facem astfel primul pas către eliberarea conştientă de dictatura modelelor de gândire. La fel ca şi modelele de comportament care au asociate anumite roluri, la fel ca şi modelele de reacţie emoţională la realitatea exterioară, există modele de gândire. Aceste modele de gândire rareori sunt ale noastre personal. Suntem învăţaţi cum să gândim, cum să concepem realitatea şi pe noi înşine, de famile, şcoală, biserică, societate, ştiinţă, tradiţie, cultură, etc. Rămâne prea puţin loc pentru a simţi noi înşine realitatea, pentru a avea propriile opinii despre aceasta. Suntem prizonieri în sisteme de convingeri pe care ni le asumăm ca fiind “ ale noastre ” şi pe care apoi le apărăm ca şi cum ar fi o chestiune de viaţă şi de moarte. Pentru că ne identificăm cu ele.

  Suntem prizonieri, deşi ne credem nişte fiinţe inteligente, raţionale şi puternice. Suntm prizonierii unei realităţi prefabricate pe care am moştenit-o şi ne-am asumat-o fără să o simţim. Este capcana judecăţii asupra realităţii. Realitatea este înlocuită cu clişee prefabricate. Credem că ştim cine este celălalt pentru că ştim cum îl cheamă şi unde lucrează, dar habar n-avem ce simte celălalt. E o prăpastie între noi şi realitate. Privim un copac prin prisma etichetelor din cărţi, dar habar nu avem despre adevărata natură a acelui copac, care nu poate fi decât simţită.

Trăim astfel într-o colivie conceptuală, arogantă, articulată pe logică şi pe deducţie, pe cauzalitate, fără să mai percepem nimic înafara dimensiunii liniare a realităţii, oferită de minte. Privim doar umbrele pe un perete, în loc să simţim adâncimea inimaginabilă a fiecărei clipe. Dacă adăugăm acest tip de prizonierat interior, la acela al rolurilor şi al emoţiilor şi la înstrăinarea de natura profundă a realităţii, putem să avem o imagine asupra superficialităţii libertăţii noastre. Sistemul în care trăim este generat de această privire asupra lucrurilor. De aceea sistemul menţine acest tip de paradigmă care este una a prizonieratului interior. Suntem de fapt sclavii inconştienţi ai sistemului cât timp nu recuperăm adevărul despre noi înşine şi propria conştienţă.

Aşa că vă provoc să vă treziţi şi să începeţi căutarea adevărului începând de astăzi !