Mirajul timpului

Cît eşti tînăr te gîndeşti că ai încă o viaţă înainte şi nu e nicio problemă dacă lucrurile nu merg chiar cum ţi-ai dori. Pe la 40-50 de ani te trezeşti de parcă ai fi fost furat. Trăieşti cu senzaţia că cineva sau ceva te-a furat. Nu realizezi unde ţi s-au dus anii, pe ce s-au dus, pentru că oricum n-ai prea avut parte de ceea ce ţi-ai dorit cu adevărat de la viaţă, n-ai prea ajuns acolo unde credeai că o să ajungi cînd erai tînăr. Şi începi să te împovărezi cu nemulţumiri şi regrete şi iarăşi uiţi să trăieşti. După 50 de ani te mai relaxezi puţin, nu te mai laşi chinuit de regrete, începi să te obişnuieşti cu limitările de tot felul care provin în special de la uzura corpului şi poţi avea parte cel mult de o resemnare senină.

Viaţa este totuşi mereu ACUM. Chiar acum în timp ce citeşti trăieşti şi trăieşti un timp ireversibil. Este alegerea ta să citeşti? Este bucuria ta? Ai vrea acum să fii altundeva? Să faci altceva? Nu trebuie să cădem în aserţiuni frivole de genul carpe-diem, dar dacă măcar din cînd în cînd trăieşti cu adevărat, total, în prezent atunci poţi fi mulţumit şi împăcat. Nu poţi să faci chiar fiecare clipă să aibă intensitate maximă, dar fie ca măcar în unele clipe din viaţa ta să fi simţit intensitate maximă.

Nu cred neapărat în planificarea vieţii, dar nici în consumarea ei la “întîmplare”. O cale de mijloc şi un dram de noroc te vor ajuta să trăieşti, să simţi că eşti VIU şi să ajungi să nu ai regrete. De obicei cu timpul ne cam umplem de regrete. Fie regretăm ceea ce am făcut fie ceea ce n-am făcut. Mai greu de suportat sînt cele legate de ceea ce nu am făcut! Ideal însă ar fi să trăim în aşa fel încît să nu adunăm regrete. Sau cel puţin să nu adunăm regrete care să nu poată fi şterse uşor. Trăiţi ACUM! Tinerii se pierd în mirajul viitorului, vîrstnicii trăiesc rumegînd amintiri. Şi totuşi VIAŢA este ACUM. În clipa asta eşti viu, eşti PREZENT şi faci ceea ce ÎŢI doreşti. Doar bucură-te! Fără planuri, fără regrete. Pur şi simplu trăieşti! Oricum senzaţia pe care o are, majoritatea oamenilor, dincolo de angoasă dată de trecerea timpului este aceea că timpul nu ne afectează în profunzime fiinţa. O parte din noi este supusă timpului, dar totodată simţim că sîntem mereu aceiaşi, o parte din noi are mereu senzaţia că este neschimbată şi că existăm cumva în afara timpului. Daţi mai multă atenţiei acestei senzaţii. Prin natura noastră spirituală sîntem în afara timpului. Să facem cumva să ne mutăm în spirit şi atunci trecerea timpului nu mai are nicio importanţă.

Sursa : Arta de a trăi