Frânghia alpinistului

Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei.

Noaptea căzu grea pe înălţimile munţilor şi omul nu a mai văzut nimic.Totul era negru.Până şi luna şi stelele fuseseră acoperite de nori negri.

Şi cum se căţăra el la doar câţiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol. Alpinistul văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viaţă lui, bune şi rele. Se gândi la moartea care era aproape când deodată a simţit frânghia de siguranţă că-i frânge mijlocul.Fusese oprit din cădere şi acum atârnă în gol legat de acea frânghie.

Urmă un moment de tăcere absolută, atârnă în neant şi singurul lucru ce-i veni în minte fu :

“Ajută-mă Doamne”.

Deodată auzi o voce venită din depărtări:

“Ce doreşti fiule?”

“Salvează-mă, Doamne!” strigă alpinistul cuprins de frică morţii.

“Chiar crezi că eu te pot salva?”

“Da Doamne, cred în Tine”

“Bine, dacă crezi în mine şi în salvarea mea taie frânghia de care atârni” spuse Dumnezeu

Un moment de tăcere, alpinistul se îndoi şi pierdu credinţa, frânghia era singură care-l ţinea în viaţă…aşa că nu taie frânghia şi hotărî să renunţe la ajutorul dumnezeiesc.

A doua zi dimineaţă, echipele de salvare au anunţat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranţă la doar doi metri de pământ. Murise îngheţat de frig.

Cât de ataşat eşti de frânghia ta ?