"Pe mine adevarul ma odihneste, nu perna si somnul." Parintele Constantin Galeriu

Voi care primiţi lumina acestui Învăţământ fiţi deci vigilenţi. Dacă aveţi nevoie de o ştiinţă, singura, adevărată, iat-o: cum să vă ocrotiţi viaţa, ştiind deja că numai calitatea gândurilor şi a sentimentelor voastre acţionează asupra rezervei voastre de energii, asupra chintesenţei fiinţei voastre. De aceea cea mai bună modalitate de a-ţi ocroti viaţa este de a o pune în slujba Cerului.”

Omraam Mikhaël Aďvanhov

Cum pot să îmi dau seama dacă iubitul meu mă iubeşte cu adevărat?

Dacă te iubeşte cu adevărat, iubitul tău îţi va dori binele, binele tău suprem şi va fi gata să se sacrifice pentru tine. Dumnezeu dă porunca în Biblie bărbaţilor să-şi iubească soţiile şi le dă în calitate de model pe Domnul Isus Hristos. Iată cum este scris:

“Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica, pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”. Taina aceasta este mare – (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:25-33)

Presupun că nu eşti în căsătorită şi vrei să fii sigură că bărbatul cu care intenţionezi să te căsătoreşti te iubeşte cu adevărat. Dacă aşa este, atunci va dori să se căsătorească cu tine, aceasta va dori cel mai mult. Te va respecta şi în nici un chip nu-ţi va propune sau cere să întreţineţi relaţii sexuale înainte de căsătorie şi nu te va manipula în nici un chip. Dumnezeu să-ţi dea discernământ, să te păzească de orice rău şi să te binecuvânteze.

Sursa: MoldovaCreştină

Caută adevărul şi adevărul te va elibera. Însă ca să cauţi înseamnă să fii deschis la minte, iar cu timpul…

Un clip impresionant, mie îmi inspiră o stare profundă de linişte sufletească. Vă invit sa-l urmăriţi şi voi.

Fericirea este atunci ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci sunt în armonie.

Oamenii au capacitatea interioară de a se ruga în două ipostaze complet diferite; fie în clipele cele mai negre, mai disperate ale vieţii lor, fie în momentele în care sunt conectaţi..la frecvenţele înalte ale iubirii şi ale rugăciunii. Neputiinţa de a ne ruga este obişnuită, adesea inconştientă, iar atunci cînd apare în conştiinţă este trăită ca o disperare, ca o stare alarmantă a fiinţei, ca un sentiment de pierdere şi îndepărtare de lumină. Sunt perioade în viaţa noastră în care ne rugăm cu uşurinţă, starea de rugăciune se află în minte continuu şi atunci avem puterea de a ne ruga deopotrivă în tramvai, pe stradă, la iarbă verbe, într-un magazin aglomerat, într-o biserică sau în toiul unei petreceri. Sunt şi perioade în care rugăciunea dispare din interioul nostru; mintea rătăceşte, sentimentele rătăcesc şi noi ..mergem prin viaţă ca şi cum am merge prin întuneric, aproape bîjbîind.

De ce, oare, nu mai putem să ne rugăm atunci cînd simţim persistent că nu putem? Cum se face că ne încurcăm în cuvintele rugăciunii “Tatăl Nostru” şi ne trezim că mintea se gîndeşte la cu totul altceva chiar atunci cînd noi spunem rugăciunea? Este absolut evident că uitarea aceasta nu este o întîmplare. Rugăciunea nu poate fi făcută oricînd şi nici de către oricine pentru că puterea de a ne ruga se află într-un “câmp” anume…Într-un câmp în care predomină credinţa, iubirea, speranţa, curajul, lumina şi recunoaşterea puterii lui Dumnezeu drept călăuză a vieţii. “În Casa Tatălui meu multe lăcaşuri sunt”, spunea Iisus. “Lăcaşul rugăciunii” cere să locuieşti cu mintea şi cu inima în el pentru a te putea ruga. Dacă tu locuieşti, însă, în “casa urii, or a fricii”, dacă locuieşti în casa suferinţei mentale este ca şi cum ai locui într-o groapă de gunoi, dar ai vrea să vezi din ea marea şi florile minunate ale cîmpului. Conştiinţa noastră nu poate accesa bucuria, or puterea de a se ruga dintr-o stare..în care lipseşte bucuria şi credinţa în intervenţia divină. În casa fără ferestre nu intră soarele; astfel, nici în mintea întunecată nu poate intra starea de rugăciune.

Neputiinţa de a ne ruga este un semnal de alarmă, care ne vorbeşte despre căderea minţii noastre din lumină. Mintea nu poate primi gînduri plăcute dintr-o minte întunecată. Noi nu locuim numai în case, în apartamente, în colibe, or pe străzi; locuinţa noastră autentică se află în interior. Şi, după cum ne sunt gândurile, aşa ne este şi lăcaşul lăuntric. Rugăciunea se află într-un lăcaş luminos al conştiinţei umane; cine-l accesează cu adevărat îi va cunoaşte şi efectele benefice..Tot în lăcaşul de lumină al conştiinţei se află dragostea, credinţa în Hristos, frumuseţea, înţelepciunea, iertarea sau bucuria.

Sursa: Maria Timuc

“Priviţi existenţa, cu întreaga ei abundenţă. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este însă abundentă – milioane şi milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundenţă. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot – în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor… De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existenţa lor, în afara faptului că această abundenţă este în însăşi firea existenţei, această bogăţie este însăşi esenţa ei; existenţa nu crede în sărăcie.”

Osho

Un împărat a primit doi șoimi. Unul a fost antrenat, despre celălalt i s-a spus că refuză să se dezlipească de creangă pe care stătea. Unul dintre slujitori trebuia să se cațere în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare.

După ce a încercat în fel și chip să facă șoimul să zboare de pe creangă, împăratul și-a rugat supușii să-l ajute. Un bătrân înțelept s-a oferit să facă el asta și, a două zi când s-a trezit, împăratul a văzut șoimul zburând de colo-colo.

– Cum ai făcut? și-a întrebat supusul

– A fost foarte simplu. Nu a trebuit decât să îi tăi craca de sub picioare.

Morala: uneori Dumnezeu ne tăie craca de sub picioare că să ne aducem aminte că putem zbura.

Iartă şi vei fi iertat !

În ultima vreme din ce în ce mai mulţi prieteni au fost trădaţi, iar acesta este prilejul favorabil să scriu un articol ce ar putea ajuta mulţi alţi oameni ce au fost răniţi profund.

Vreau să te întreb: este bine să-ţi pui nădejdea (încredera) într-un om? în fratele tău? în prietenul tău cel mai bun?

Iisus ne-a învăţat ca niciodată să nu punem nădejdea noastră în ceva trecător de pe această lume, ci doar în Dumnezeu care este veşnic.

Atunci când iubeşti pe cineva cum poţi să nu-ţi pui încrederea în el/ea ? Atunci să mai îndrăznesc să mai iubesc? Răspunsul este cu siguranţă, DA! Iubeşte din toată inima ta şi din tot cugetul tău şi nu regreta o clipă acest lucru, indiferent de cele ce ţi se pot întâmpla. Însă întotdeauna pe primul loc trebuie să fie Tatăl Ceresc. Pentru că atunci când iubirea pare că te părăseşte, să te întorci la cea mai mare iubire a ta pe care nu ai cum să o pierzi vreodată. El trebuie întotdeauna să fie pe primul loc în sufletele noastre precum o flacără vie ce ne alimentează zilnic. Indiferent că înţelegi cele ce ţi s-au întâmplat, mulţumeşte-I ! Pentru că nu există un Dumnezeu mai iubitor şi iertător decât Dumnezeu Tatăl, care ne aşteaptă pururea cu braţele deschise să ne întoarcem din rătăcire la El.

Am găsit în revista “Farmacia Naturii” (nr.1-2) câteva articole excepţionale despre iertare. Ştiu că teoria nu-i ca practica. Însă practica începe după ce conştientizezi teoria ca să ştii ce anume să aplici în viaţă şi ce modele de oameni urmezi când faci lucruri aparent stupide pentru logica umană. Astfel vei avea o credinţă de neclintit când toată lumea îţi va spune că e nebunesc ceea ce faci:

Cine iartă are dreptate, mânia greşeşte. (Voltaire)

Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o. (Mark Twain)

Iertarea este o binefacere atât de mare, încât ea este însuşirea care îl aseamănă pe om cu Dumnezeu, în gradul cel mai înalt. Cucereşte cu o putere incomparabilă sufletul omenesc, ferindu-l de unele din cele mai grele păcate – permanentizarea urii şi a răzbunării.

Iertarea este uşa împărăţiei cereşti deschisă către această lume păcătoasă şi decăzută. (pr. ALexandre Schmemann)

Iertarea este semnul cel mai grăitor şi piatra de temelie pe care se zideşte mai târziu dragostea.

Vrei să fii fericit pentru un moment? Răzbună-te. Vrei să fii fericit pentru totdeauna? Iartă ! (Henri Lacordaire)

De nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

Știm cu toții că prichindeii pot născoci cu inocența lor cele mai năstrușnice lucruri. Avem mai jos câteva scrisori trimise de copii lui Dumnezeu, scrisori pe care profesorii lor le-au expus pe Internet spre deliciul tuturor.

Dragă Dumnezeule,
Te rog să nu-ți faci griji pentru mine pentru că mă uit în ambele părți înainte de a trece strada. (Dany – 6 ani)

Dragă Dumnezeule,
În loc să lași oamenii să moară trebuind să faci alții în locul lor, n-ar fi mai bine să-i păstrezi pe cei pe care îi ai acum ? (Jane – 8 ani)

Dragă Dumnezeule,
Dacă vei veni duminică la biserică, o să-ți arăt pantofii mei cei noi. (Elisa – 7 ani)

Dragă Dumnezeule,
Dacă îmi dai o lampă fermecată ca lampa lui Aladin, o să-ți dau tot ce vrei …mm…cu excepția economiilor mele și a jocului de șah. (John – 7 ani)

Dragă Dumnezeule,
Tu ai vrut ca girafa să arate chiar așa sau a fost un accident ? (Norma – 6 ani).

Dragă Dumnezeule,
Pariez că îți este foarte greu să iubești toată omenirea. La mine în familie sunt numai patru persoane și nu reușesc niciodtă să-i iubesc pe toți. (Stevie – 7 ani)

Dragă Dumnezeule,
Am fost duminică la o nuntă și ei s-au sărutat în biserică. Ești sigur că a fost corect ? (Amanda – 8 ani)

Dragă Dumnezeule,
Noi am învățat la școală că Thomas Edison a făcut lumina dar la Școala duminicală de la biseică, părintele ne-a spus că tu ai făcut-o. Pariez că Edison ți-a furat ideea. Cu siceritate….a ta Donna (vârsta -8 ani).

Dragă Dumnezeule,
Poate Cain și Abel nu s-ar fi omorât unul pe altul dacă ar fi avut fiecare camera lui. La mine și la fratele meu asta a ajutat. (Larry – 7 ani)

Dragă Dumnezeule,
Să știi că mă gândesc uneori la tine chiar dacă nu mă rog. (Diana- 7 ani)

Dragă Dumnezeule,
Încă aștept să vină primăvara. Te rog să nu uiți. (Mark – 7 ani)

Dragă Dumnezeule,
Îți mulțumesc pentru frățiorul pe care mi l-ai trimis dar eu mă rugasem pentru un cățeluș. (Joyce – 6 ani)

Dragă Dumnezeule,
Ce ai vrut să spui atunci când ai scris în Biblie că ești un Dumnezeu gelos ? Am crezut că tu ai tot ce vrei. (Jane – 7 ani)

Dragă Dumnezeule,
Tu chiar ești invizibil sau este doar o scamatorie ? (Lucy – 6 ani).

Dragă Dumnezeule,
Te rog să-mi trimiți și mie un ponei. Nu ți-am cerut niciodată nimic, pe cuvânt, poți să verifici în lista ta. (Louise – 6 ani).

Dragă Dumnezeule,
Tu chiar ai vorbit serios când ai spus “să te porți cu ceilalți tot așa cum se poartă și ei cu tine “? Pentru că dacă este așa, ….am să-l aranjez eu pe fratele meu ! (Darla – 7 ani).

Dragă Dumnezeule,
La școală ne-au explicat tot ce faci tu dar când pleci în vacanță cine face toate astea în locul tău ? (Charles – 6 ani).