Doamne, daca-mi esti prieten – Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toti sfinţii,
Da-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu parinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii 
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.