De ce chiar pe tine nu te iubește?

Nu-ţi trăi viaţa pentru a-ţi apăra sentimentele sau reputaţia, ci pentru a salva suflete.

Iată o temă pe care vă invit s-o analizați:
De ce nu te iubește un om?
de ce nu ești iubit, orice ai face?
De unde vine lipsa iubirii, fie în tine, fie în celălalt?

Răspunsul meu este acesta:
”Lipsa de iubire este consecința blocajului negativ a minții”!

Asupra incapacităților afective și mentale ale altora noi nu avem nici un control. Tocmai din pricina asta, oricât de buni am fi, nu vom fi niciodată iubiți de cineva incapabil să ne aprecieze și să să ne vadă părțile frumoase.
Nu-i vina noastră când nu suntem iubiți. Lipsa de iubire este problema celui care nu iubește.

Scripturile ne spun că singura sursă de iubire este Creatorul. Oamenii nu pot crea iubirea de la ei însuși. Aceasta ne este oferită precum razele soarelui însă depinde de noi dacă vrem să o captăm și să o oferim tuturor. Iar cu cât dăruim mai mult, cu atâta vom primi mai mult.

Lipsa de iubire echivalează și cu incapacitatea de a…aprecia. Cu incapacitatea de a vedea părțile bune.

Pe măsură ce ne gîndim mai puțin la lipsa iubirii, dar ne concentrăm asupra iubirii prezente în viața noastră în forme simple, plăcute, iubirea de sine și capacitatea noastră de a iubi vor crește și ne vor dărui în cele din urmă iubirea pe care o visăm.

Suferința arată că cel ce nu te iubește ești tu însuți; adică, ai căzut în capcana lipsei de iubire a cuiva,ți-ai lăsat gîndurile să urmărească iubirea absentă, ai fost concentrat asupra lipsei, a nefericirii, a durerii și a pierderii, iar asta…aduce suferință.
Să accepți că nu ești iubit înseamnă să accepți că celălalt nu poate să te iubească, atât. E problema lui, las-o la el, bucură-te dacă tu iubești, căci asta-i tot ce contează; să fii capabil tu de iubire!

Sursa: Pași către tine însuți